Am primit de curand un buchet imens de lalele. Le-am strans in brate, am savurat mirosul imbietor si le-am admitrat frumusetea si gingasia. In timp ce spuneam cu voce tare cat sunt de minunate… mi-a trecut prin minte acest cuvant: lalele, lalele, lalele, si se tot repeta, fara sa il pot insa asocia cu altceva. Primul cuvand care mi-a venit in minte, a fost Olanda, care este cel mai mare exportator de lalele, exportand in peste 100 de tari, aproximativ 1,2 bilioane de bulbi, anual. Cu toate acestea, lalelele sunt originare din zona dintre nordul Chinei si sudul Europei.
In comparatie cu gingasia acestor flori, istoria lor este una tumultoasa.
De exemplu, in timpul domniei sultanului Ahmed al III-lea daca cineva indraznea sa cultive lalelele, in afara capitalei, era pe loc exilat. De aici si denumirea lor englezeasca-‚tulip’ care isi are originea in cuvantul persan "dulband" ceea ce inseamna turban.
In Europa au ajuns dupa ce cativa bulbi au fost daruiti prefectului Clusius, din Praga. Cand acesta a emigrat in Olanda, a starnit invidia dar in acelasi timp si dispretul tuturor, deoarece dorea sa pastreze doar pentru el frumusetea acestor flori. Cativa bulbi i-au fost furati si astfel, lalelele s-au raspandit in intreaga tara. Fiind insa foarte putine, pretul lor a crescut enorm, ajungand sa se dea la schimb si o casa pentru un bulb de lalea.
Cu timpul s-au inmultit foarte mult, olandezii ajungand sa inregistreze peste 3000 de varietati de lalele. Astazi le gasim in toate culorile, insa cele mai populare sunt lalele rosii iar cea mai apreciata este 'Queen of the Night’, o lalea aproape neagra.
Acum ca stim atat de multe despre lalele, cu siguranta, le vom admira si mai mult.
